De ce desculță…

După mai mult de 10 ani de existență a acestui blog, am înțeles de ce e desculță.

Eu merg desculță foarte des în ultimii doi ani. Mai ales dacă suntem pe un tarîm cald, nu contează de e ciment sau nisip, eu las încălțările acasă. Mersul desculță, pe lîngă beneficiile fizice (vedeți studiul facut la universitatea din Liverpool care arată că puterea și echilibrul piciorului se dublează pentru cei ce poartă încălțămintea minimalistă care mimică mersul desculță), aduce o gingășie și o sensibilitate fiecărui pas făcut.

Mai întîi devine atent piciorul. Chiar și o pietriciă mică dă de știre odată călcată, unde mai pui așchiile sau clăbucii lipicioși. Apoi, devii atent să nu calci furnicile sau albinile care se odihnesc prin iarbă, sorbind flori. După o vreme gingășia piciorului se ridică în sus…prin osmoză, pînă la gînd. Gîndurile tot devin mai atente, mai sensibile, mai gingașe…s-au săturat și ele de pietrele, așchiile și saliva lăsată la întîmplare. Gîndurile își aleg tot mai des cărarea în loc să fie mînate ca oile…gîndurile s-au descălțat.

Numai gînduri desculțe și curate vă urez,

eu